La 12 ani, Andrei Uricaru bătea câmpurile prăfuite din jurul Bacăului, cu-o Mobră veche. N-avea permis, dar avea un vis: să-nțeleagă cum funcționează motoarele. Așa că la 14 ani, își recondiționa singur prima lui mașină, un Lăstun, piesă cu piesă, după un manual tras la xerox, inspirat de niște emisiuni de pe Discovery. La 17 ani, era primul adolescent din Bacău cu microbul condusului în sânge care-și lua deja permis B1. Au urmat Formula Student și competiții internaționale în facultate, propriul service auto, și momentul de glorie din 2024, când a câștigat concursul național Mecanicul Anului. Ani la rând a urmărit competiția din umbră, fără să prindă curaj să se-nscrie. Până într-o zi, când soția i-a completat formularul în locul lui.
Cum a-nceput pasiunea ta pentru mecanică?
Cu-o motoretă Mobra. Am cumpărat-o de la un vecin, am reparat-o, m-am plimbat cu ea la țară, pe la bunici… Mergeam cu ea pe câmp, pentru că n-aveam permis la vremea respectivă. Ulterior, un unchi de-al meu a adus o mașină pentru piese la țară și m-am apucat s-o repar. Pur și simplu, a fost o pasiune de-a mea. Aveam vreo 12-13 ani atunci. La 14 ani mi-au cumpărat părinții o Dacie Lăstun verde cu 300 de lei. Nu era funcțională, am făcut-o, la un moment dat am și recondiționat-o total, am desfăcut toate piesele de pe ea…. Erau niște emisiuni pe Discovery cu niște băieți care recondiționau mașini și de acolo m-am inspirat. Si-aveam și un manual tras la xerox de la Dacia Lăstun și studiam manualul. Și-apoi am înțeles că se putea conduce Lăstunul de la 16 ani… Oricum, până am aflat, până am făcut școala de șoferi, am făcut 17 ani. Am avut permis B1 de la 17 ani. Am fost primul adolescent din Bacău cu permis de categoria asta.
Apoi am dat la Mecanică, la Autovehicule Rutiere, la Iași, la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”. În anul 4 de facultate am intrat și-n echipa de Formula Student a facultății. Am construit un monopost de Formula Student cu care am participat la două competiții internaționale, în 2012 și-n 2013, una în Spania, pe circuitul de la Catalunya, și una în Ungaria, la Győr. Monoposturile trebuiau proiectate și executate doar de studenți. Ulterior am făcut și masteratul, “Conceptul și managementul proiectării automobilului”. Aș fi putut fi proiectant de automobile, dar n-am urmat direcția asta, probabil pentru că am avut pasiunea asta pentru reparații auto… La un an după facultate, am pornit propriul service direct, m-au ajutat și părinții, n-am fost angajat niciodată… Lucrat în service… oficial vreo 10 ani. Dar chestia asta o fac din pasiune, cred că de la 11-12 ani. Cel mai mult în facultate mi-au plăcut materiile care țineau de partea de practică: motoare, cutii de viteze… iar cel mai puțin, matematica.
Cine face azi facturile la service?
Soția. Face facturi, mai discută cu clienții… Ea m-a înscris, de altfel, și la concursul Mecanicul Anului. Știam de câțiva ani de concurs, dar nu am avut niciodată curaj să mă înscriu. Probabil din cauza emoțiilor. A fost prima data în viața mea când am urcat pe-o scenă, și-am avut emoții foarte mari. Am încercat să mă concentrez doar pe întrebări. Mă uitam doar la monitorul din față, ca să văd întrebarea, s-o înțeleg și să dau răspunsul la timp. La ultima probă aveam emoții și din cauza camerelor de filmat. Diagnoza, reparatul, mașinile… sunt lucruri învățate.
Ți s-a dus faima că rezolvi orice?
Da. În special cazurile complicate ajung la mine. Faima asta, că rezolv orice, era și de dinainte, dar s-a confirmat. Eram cunoscut că mă implic în rezolvarea problemelor complicate. Partea asta de mecanică clasică nu prea ne mai pune probleme, dar la diagnoză, într-adevăr, orice problemă mai ciudată implică bătăi de cap, analiză suplimentară… Prima dată trebuie înțeles sistemul. Necesită studiu foarte mult o problemă de genul ăsta.
Ce sfat ai da unui tânăr care visează să lucreze în domeniul ăsta?
Din punctul meu de vedere, ca să fii un mecanic „bun” înseamnă să încerci să evoluezi mereu și să studiezi continuu. Deci dorința de autoperfecționare. Pentru cei care vor să se apuce și ei de meseria asta, în primul rând să studieze, asta e cel mai important dacă vor să facă performanță, dacă vor să fie buni în domeniul diagnozei… S-a evoluat foarte mult pe partea de electronică, pe sistemele de control ale motoarelor. Și să filtreze informația corect.
